[Pe Colonelu' l-a inspirat ... un popa, un preot.]

Respect pentru bogati, dar numai atunci cand bogatia vine dupa cateva generatii de munca adevarata, sau chiar dupa un timp scurt, cand apare in urma unor realizari de care beneficiaza o lume intreaga.

Daca de la presupusa revolutie pana acum au trecut doar douazeci de ani, iar in afara de caramizi in piept nimic, ma intreb daca cele mai multe averi de la noi nu s-au facut cumva pe cai necinstite.

Bogatia nu este un pacat, dar modul cum este obtinuta poate fi uneori un mare pacat. Saracia nu poate reprezenta o virtute, desi unii conationali suspusi o afiseaza cu nesimtire ca o scuza pentru a nu face nimic pentru tara asta ,,binecuvantata” cu… poporul roman.

Este o scuza la indemana celor care nu vor sa faca mai mult decat vor sa primeasca. Asa au facut intotdeauna si vor face in continuare chiar daca este vorba de razboi, schimbare, tranzitie, criza sau mai stiu eu ce, unii care se numesc profitori.

Dupa iesirea dintr-o astfel de stare, noi, cei multi, suntem intr-o situatie si mai proasta ca inainte, iar ei sunt si mai bogati. Si stiti care-i paradoxul?

Faptul ca dupa un timp se va uita complet cum au facut averile lor cu multe zerouri si-i alegem sa ne conduca tara si sa faca legile dupa care sa se imbogateasca in continuare, chiar daca unii nu stiu sa vorbeasca si sa scrie corect romaneste… cu atat mai putin sa vorbeasca intr-o limba de circulatie internationala(!). Mama lor de agramati!!!

Hai cu Vanghelie, traiasca nea Gigi… daca va aduceti sau nu aminte de “Cum se conjuga verbul a fi”

Posturi asemanatoare:

  1. Criza in chineza nu este compus din oportunitate si pericol