[Pe Colonelu' l-a inspirat ... un popa, un preot.]

Respect pentru bogati, dar numai atunci cand bogatia vine dupa cateva generatii de munca adevarata, sau chiar dupa un timp scurt, cand apare in urma unor realizari de care beneficiaza o lume intreaga. Citeste mai departe »

Nu pot sa tai o pasare, nu merg la vanatoare ca nu sunt in stare sa impusc un vanat, imi este mila cand se taie porcul, nu simt vreo satisfactie cand pestele prins se zbate in mana mea si i se scurge viata, …nu am sange de vanator. Am avut acasa la bunici caini, dar nu le dadeam drumul pe strada ca nu cumva sa muste pe cineva – cainii aceia aveau un stapan, iubitor de animale, dar si de semenii lui. Nu sunt dusmanul animalelor!

Sunt insa dusmanul cainilor fara stapan pe care ii intalnim la tot pasul prin oras, in numar din ce in ce mai mare si care sunt si vor fi un real pericol daca nu luam masurile necesare.

Tot mai multe persoane au fost atacate de cainii fara stapan, inclusiv copii, in unele cazuri cu urmari deosebit de grave. Cu toata publicitatea facuta tot nu se vede nimic. Aceste animale in haita devin foarte periculoase si, atentie, nu sunt niste catelusi ci sunt caini de talie mare. Marcarea, inregistrarea si sterilizarea animalelor nu le schimba acestora instinctele de a ataca, mai ales in haita.

Un caine dus in lesa de stapan trebuie sa aiba si botnita cand se deplaseaza printre oameni, mai ales cei de talie mare, dar acestia nu sunt in lesa, nu au botnite, fac mizerie peste tot si…ataca, in special batrinii si copiii de pe strada.

Vrem sa avem orase adevarate, curate, sigure si frumoase, orase europene in care sa nu ne fie teama ca vom fi atacati de caini atunci cand iesim pe strada.

,,Luptatorilor pentru drepturile animalelor” le recomand sa ia animalele in casele sau in curtile lor, iar cand vor scoate cainii pe strada sa-i tina in lesa, cu botnita, sa aiba la ei maturica sa adune mizeria…si sa vina pe biciclete…Au cainii astia o placere deosebita sa-i atace pe biciclisti…

Pentru monitorizarea cainilor fara stapan – capturare, marcare, sterilizare – construirea si intretinerea adaposturilor, hranirea animalelor, asigurarea personalului etc, se asteapta aproape totul de la primarii, care vor trebui sa cheltuie din bugetul local, buget la care ne-am adus toti aportul.

Pentru tratarea celor muscati se cheltuie din banii alocati spitalelor, bani bugetari, adica tot de la noi si care ar putea fi folositi la alte nevoi medicale care si asa sunt foarte multe.

Addendum iMunteanu (by iMunteanu)
Ce pizda masii, am ajuns sa-mi fie frica sa ies din casa. O sa imi iau pistol si o sa ucid fara mila orice este periculos pentru mine fie el cainele de pe strada sau cainele care nu-i in lesa. Eu sunt om si el e animal si eu sunt azi stapanul planetei mele.

Ma gandeam in dimineata asta cum ar fi daca am face o harta ale mintilor romanesti ai ultimilor 200 de ani, bineinteles ca lipsa de rambdare si reasearch a facut graficul sa aiba o conotatie politica si mult prea putine date, fara a avea aceasta intentie. Citeste mai departe »

Am o revelatie, chiar am realizat ca lucrurile trebuie apreciate asa cum sunt, adica incepand de la cele mai mici si terminand cu cele mai mari, adevarul este ca daca nu invatam sa apreciem un lucru oricat de mic ar fi el, acesta trece pe langa noi si ramanem descoperiti, neavand lucruri mari pe care se le apreciem.

Da de unde, fie mari, fie mici ele trebuiesc apreciate in momentul in care exista; de aceea ce este intr-adevar de apreciat este totul, pentru ca mai devreme sau mai tarziu vom avea lucruri pe care acum doar ni le dorim si ne gandim ca le-am aprecia si nu o sa le mai apreciem. Singura varianta realizabila este aprecierea lucrurilor in avans.

Atunci cand nu putem aprecia ceea ce avem chiar suntem precum vinovatii intr-o inchisoare, adica precum cei care realizeaza prea tarziu ceea ce au facut si se considera vinovati acceptandu-si soarta si mocnind un sentiment de vinovatie.

Eu acum am realizat ca oricum as face, nu pot avea ceea ce vreau sa am maine si singurul lucru pe care il pot avea si pe care trebuie sa il fac este sa apreciez ceea ce am astazi.

Un cunoscut imi spunea ca orice statut social am avea problemele si realitatile sunt aceleasi. Meteahna este fara doar si poate ca daca nu incercam sa apreciem ceea ce avem s-ar putea sa nu stim niciodata ce am avut, si mai mult s-ar putea sa nu avem niciodata ceea ce vrem.
Da, am realizat ca varianta este ca azi, ori de azi, cum azi este o zi mai importanta decat celelalte sa-mi propun sa apreciez, sa vreau sa apreciez si mai mult; sa apreciez realitatea pe care o am.

Cum? Este intrebarea care intr-adevar isi are un raspuns mai dificil decat credeam, poate este simplu, sau poate este complicat, insa nu vom putea sti fara sa incercam. Ceea ce intr-adevar conteaza este sa trecem si sa invingem acest handicap innascut omenesc de a nu aprecia ceea ce avem.

Dorinta de a avea mai mult nu este o dorinta nebuna, este o realitate, este o incercare naturala de evolutie; acum nu stiu daca din dorinta s-a nascut evolutia sau pur si simplu am evoluat dupa care am realizat evolutia. Ce este insa cert este ca mintea este un mecanism extrem de dificil pentru a fi inteles si mai mult, controleaza nu numai actiunile noastre, dar si sentimentele si trairile noastre.

Acum mocnesc in mine ca si in tine cel ce citeste sentimente pe care oricat as fi ori ai fi de artist in a le descrie nu poti decat sa incerci.

Acum va trebui sa parasesc aceasta etapa a lipsei de apreciere pentru lucrurile pe care le am si sa vreau sa am si totusi sa apreciez ce am deja. E o veselie cand realizezi ca ai ceva pe care sa apreciezi si totusi sa nu apreciezi pentru ca astepti sa ai mai mult pentru a aprecia.

Traim ……….Sa vedem daca putem aprecia

„Scris in parcarea din spatele Mall – Vitan pe 11 iulie 2005”

Duminică ne intorceam acasa trei mașini, veneam de la Sirnea, între Rucăr și Bran, pe o ploaie cumplită, care ne-a insoțit până aproape de Voinești, coborând pe la Rucăr-Câmpulung Muscel-Târgoviște…urmând să ne îndreptăm fiecare către casă.

Am vorbit ca la Târgoviște să ne oprim să bem câte o cafea și apoi să plecăm fiecare pe drumul lui. Ne-am oprit la o “unitate de alimentație publică”, sa nu-i spunem restaurant ca l-am aprecia prea mult de lângă Turnul Chindiei și mare ne-a fost mirarea când cei care trebuiau să ne servească nu ne-au servit.

De ce? Pentru că nu ne-am așezat unde voiau ei… Locurile ocupate de noi nu erau rezervate, dar “trebuiau ocupate… la urmă, după ce se ocupau celelalte…(!?)” ,,Așa am primit dispoziție de la patron!”. Am așteptat câteva minute, dar în zadar…nimeni nu ne-a mai băgat în seamă, ne-am ridicat și am plecat…

Am pierdut o cafea? Noi nu, pentru că, după ce-am făcut câteva glume pe seama celor întâmplate, am plecat mai departe.

Patronul a pierdut pentru că nu a știut cum să ne ia banii. Dacă ospătarii au dreptate, înseamnă că patronul nu are habar ce înseamnă comerț, nu știe ce dorește clientul de la el și nu știe cum să se comporte cu acesta. Patronul sau administratorul unui astfel de local ar trebui să urmeze un curs de calificare sau alfabetizare sau orice specializare în “care-i treaba cu ăia”.

La noi se crede că dacă ai bani poți face orice, adevarat, doar ca nu poti face tu cel care are bani orice cu tine. Un local situat lângă Turnul Chindiei, unde vin mai mulți vizitatori străini decât români, ar trebui să aibă niște servicii normale, dacă nu chiar deosebite.

Păcat, mare păcat pentru că uite așa ne facem de rușine.

Botezul prin afundare trebuie să devină o practică pe cale de disparitie.
A.S. De când am intrat în Europa porcii nu mai sunt sacrificaţi conform tradiţiei româneşti, ca să nu suporte un şoc şi trebuie sacrificaţi prin asomare…

In Biserica Ortodoxă, în Biserica Catolică şi în Bisericile Vechi Orientale, botezul reprezintă una dintre cele şapte taine (sacramente). Sfântul Botez este taina prin care omul dobândeşte iertare de păcatul strămoşesc şi de toate păcatele făcute până atunci, se naşte din nou duhovniceşte şi se face membru al Bisericii lui Hristos. Botezul este întemeiat de Isus prin cuvintele: ”Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh …” (Matei 28, 19).

Partea văzută a Tainei Sfântului Botez, in Biserica Ortodoxă, constă din afundarea de trei ori în apa sfinţită a celui ce se botează şi în rostirea cuvintelor : «Botează-se robul lui Dumnezeu…(numele celui botezat) În numele Tatălui, amin, şi al Fiului, amin, şi al Sfântului Duh, amin, acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin».

Mulţi dintre noi am participat, într-o biserică ortodoxă, la slujba de botez şi poate că la fel de mulţi am fost şocaţi de introducerea copilului mic brusc, de trei ori, în apa din cristelniţă.

Nu sunt ateu convins si nici convins ateu, doar întreb de ce aşa, cănd nu este vorba de o spălare fizică ci doar de una spirituală…(!?)

Chiar crede careva că trei cuie în mâini şi în picioare salvează lumea de păcate?

Botezul se poate face prin (afundare) scufundare, prin vărsare sau prin stropire. Exista picturi ale Botezului lui Isus de către Ioan Botezătorul, în care apa nu este adâncă şi Isus este numai cu picioarele în apă. În alte picturi, Ioan Botezatorul îi pune mâna pe cap, semn de scufundare, alteori se vede că apa a fost numai vărsată pe capul lui Isus.

Cartea ,,Învăţătura celor doisprezece Apostoli”, scrisă în primul secol după Cristos, descrie cum se făcea botezul pe timpul Apostolilor: “Cât priveşte botezul, botezaţi în modul următor: după ce ai făcut tot ce trebuie, botezaţi în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, într-o apă vie (apă curgătoare). Dacă nu ai apă vie, botează-l în altă apă; dacă nu te poţi servi de apă rece, foloseşte apă caldă. Varsă de trei ori apă pe capul lui: in numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh“.

Am citit că la Roma se află o pictură veche din secolul II, în Cimitirul lui Calixt, în care este reprezentat un pescar care trage un peşte din apă, iar lângă el botezul unui copil. Copilul şi cel care-l botează stau în picioare în apă. Apa are adâncime mică, ajungând doar până sub genunchiul copilului. Botezătorul îşi pune mâna dreaptă pe capul copilului. În jurul capului apa curge în toate părţile. Este o dovadă arheologică, pentru botezul prin vărsare.

Sf. Petru a botezat la un moment dat aproape zece mii de suflete. Oare i-o fi scufundat pe toţi? Biserica Ortodoxa se şi laudă ca este păstrătoarea fidelă a tradiţiei primare în privinţa botezului în ritul liturgic bizantin şi ar vrea ca şi celelalte biserici să facă la fel. Dar oare este bine pentru puiul de om abia născut? Nu este cumva un şoc ce l-ar putea afecta toată viaţa?

Toţi ştim că şocurile pot declanşa fel şi fel de boli – de la boli de piele la boli de inimă, de ficat, de pancreas etc… Când copilul este scos din apă şi se îneacă în plâns iar până atunci a stat liniştit şi poate chiar a dormit, probabil că ceva nu este în regulă? Să acceptăm asta în numele tradiţiei? Care tradiţie? Poate mândrie şi nu este bine(!).

Sunt împotriva practicii de botez prin afundare(scufundare) la copiii nou născuţi şi cred că în cadrul Bisericii Ortodoxe Române există oameni care gândesc la fel ca mine. Consider că este un lucru extrem de important care trebuie luat foarte în serios. Botezul prin afundare trebuie să devină o practică pe cale de disparitie.

un articol scris împreună cu taicamiu @LM

A fost odata ca niciodata si daca n-ar fi fost nu s-ar povesti o adunatura de minti, tinerete pe care am strans-o laolalta in Carol nr.63 si ne-am apucat de marketing online, aveam cateva proiecte proprii pe publishing (am aflat mai tarziu ca asa se numeste) si pe dezvoltare si integrare (tot mai tarziu am aflat ca asa se numeste programarea daca o imparti si o desparti) si un client principal pe care il iubeau si il urau in acelasi timp, era Vara 2006, era chiar ziua mea.

Ne ocupam de aplicatii web, de website-uri, de strategie de marketing, de SEO, de publishing, de activism comercial, sondaje si monitorizare, eram agentie si nu, habar n-aveam, dar fiecare lucru pe care il faceam iesea muncit si de cele mai multe ori bine.

Am gasit poza si m-a lovit o oarecare melancolie (eu fiind mai sentimental), sper sa trezeasca macar o traire pentru cei care sunt in poza.

Bafta la toti pe viitor si va multumesc ca v-am cunoscut!

Prima data cand am venit in Bucuresti nu stiam sa ajung la Semnatoarea. Acum, am ajuns chair pana la IMGB, asa, sa vad cum iese metroul la suprafata.

Ce-am facut de-a lungul vremii este sa am noroc si ghinion in aceeasi masura. Am cumparat de la cel mai fidel cumparator, de la cei mai perversi vanzatori, am cumparat de la cei care aveau pe hartie si in plan sa ma excluda, si am crezut, am cumparat de la cine vroia sa imi ofere sprijin pana sa cumpar si dupa ce am cumparat a uitat de mine, un domn mare director de banca.

Am realizat ascultand un copil care m-a supravegheat ca un « ingheras » ce a privit cum norocul se face si clientii se castiga muncind.

Am fost dat dracului cand crezand ca m-am pierdut in meseria de broker de credite insa am realizat ca tot strategie am facut, ca mereu am stat aproape de online chiar daca domeniul de activitate s-a schimbat de la puericultura, la imobiliare, la credite si criza si oamenii si muielile, toate m-au facut sa castig un lucru ce pare extrem de pretios : indentitate.

Am invatat ca nu sunt ungur sau tigan, ca nu sunt prost sau destept, am invatat ca nu am sau am dreaptate, am invatat sa fut in gura pe cine ma fute in gura si sa iubesc, si in final am invatat cine sunt eu. Am invatat ca ma integrez perfect in orice grup dar fara ca sa dobandesc indentitatea vreunuia.

Cel mai greu lucru este sa vezi ce preferi, ca in lucrarea mea de la « fuck de psiho », preferi sa fii ceva sau altceva, tu cine esti ?

Te-ai saturat. Nu mai citi. Inchide pagina si gandeste-te 10 secunde la tine.