Navigate / search

[Guest Post] Dreptul de a pune întrebări (Liviu Munteanu)

Cineva spunea că unul din marile câștiguri obținut după revoluție este dreptul de a pune întrebări. Cât adevăr! Cei mai tineri dintre voi nici nu vă vine să credeți că este un mare adevăr.

În timpul regimului comunist aveai voie sa-ți pui întrebări, dar nu să le pui celor din jur, pentru că de multe ori nu știai dacă nu cumva vecinul de lângă tine este sau nu informator. Nu puteai întreba, de exemplu: de ce trebuie să conspectez cuvântarea tovarășului la congres sau de ce nu pot pleca în occident sau de ce sunt rafturile goale în magazine…?

Era fatal să ceri explicații ,,bravilor conducători”.

Acum însă este cu totul altceva, putem să punem câte întrebări vrem. Putem întreba orice, de la sex la politică, de la marketing la locuri de veci, de la sport la hrana spirituală ș.a.m.d.. Dacă în regimul comunist întrebările erau adresate propriei persoane, acum putem să ne punem întrebări unii altora.

Ce realizare! Ura! Trăiască net-ul, care ne ajută și mai mult în această problemă! Trăiască mas-media! Dar stați puțin, știm cumva să punem întrebări?

Ne-a învățat cineva când, cum, unde, cui să punem întrebări? Stim să spunem în mod civilizat ,,de ce?”la Protecția consumatorului, sau la Administrația financiară, sau la primărie, sau polițistului din cartier, sau la scoală, sau măcar pe stradă către cel care aruncă pe jos biletul de tramvai…?
Toți avem un întreg arsenal de arme cu care putem lansa banala și în același timp extraordinara întrebare ,,de ce?”.

Ne-am câștigat un drept de care trebuie să profităm. Cei care pun întrebări, de cele mai multe ori supără pe cei care trebuie să răspundă și sunt etichetați ca incomozi, dar haideți să fim incomozi(!) .

Cei care pun întrebări au coloană vertebrală, au identitate. Să învățăm să punem întrebările potrivite, la timpul potrivit și persoanei potrivite, deoarece în funcție de asta vor fi și răspunsurile.

Să fim pregătiți pentru a face diferența dintre un răspuns adevărat, unul deștept sau un clișeu.

Să învățăm să alegem din avalanșa de informații, să ignorăm balastul și să alegem ceea ce este important, sau ceea ce ne interesează, deoarece s-ar putea să uităm să mai punem întrebări. Sau nu cumva suntem îndopați cu fel și fel de informații – cu intenție, pentru a ne pierde identitatea, pentru o mai usoară manipulare – un fel de spălare a creierului, tocmai pentru a nu mai pune întrebări?…

Ionut Munteanu

Comments

demostene

foarte adevarat. eu ma bucur de doua lucruri: ca n-am cunoscut comunismul prea mult si ca n-am facut armata 🙂 doua realizari mari!

Table Onlline

Asa cum spuneai in articol este important sa punem intrebarea potrivita persoanei potrivite, doar asa putem afla raspunsuri corecte. Si inca ceva, nu e bine sa ne bazam doar pe raspunsurile altora, este bine sa avem o parere, o viziune proprie.

LM

Eu sunt convins ca fiecare din noi avem parerile noastre fata de anumite situatii, dar de cele mai multe ori sunt in contradictie cu ce se intampla in realitate. Nu de raspunsurile noastre avem nevoie, ci de ale celorlalti. Pe ale noastre le stim, pe ale lor…nu. Asa ne putem da seama de partea cui suntem, asa ne putem alege pe cei cu care vrem sa mergem… Pentru a avea o viziune personala corecta trebuie sa avem ceva experienta si trebuie sa fi intrebat cat mai multe…carti destepte. Nu de fiecare data parerile noastre sunt si corecte si bune. Zicala <<Ce tie nu-ti place altuia nu face>> s-ar putea sa fie gresita… Nu gandim toti la fel, si asta ne face sa fim diferiti.

munteanu

multa frumusete in varietate, ergo multa frumusete in diferente

Dormitoare

De comunism ne bucuram cu totii ca am scapat, dar de armata, nu stiu ce sa zic… Parca mai mergea. Putina disciplina nu strica…

Invisible

Si cei care nu pun intrebari stiu tot. Ma rog, asta cred ei 🙂

Salut, spor la munca!

Cristina

Ma bucur ca au fost oameni care au luptat ca noi sa avem acest drept
Doar ca sunt destui care nu il folosesc

Tricouri online

Eu cred ca este bine sa pui intrebari. Eu nu agreez persoanele mai in varsta care pun intrebari foarte indiscrete si asteapta sa le dai un raspuns pe placul lor. Se cred prea autoritate si cu prea multe drepturi.