X
    Categories: Invitați pe blog (Guest Posts)

[Guest Post] Dreptul de a pune întrebări (Liviu Munteanu)

Cineva spunea că unul din marile câștiguri obținut după revoluție este dreptul de a pune întrebări. Cât adevăr! Cei mai tineri dintre voi nici nu vă vine să credeți că este un mare adevăr.

În timpul regimului comunist aveai voie sa-ți pui întrebări, dar nu să le pui celor din jur, pentru că de multe ori nu știai dacă nu cumva vecinul de lângă tine este sau nu informator. Nu puteai întreba, de exemplu: de ce trebuie să conspectez cuvântarea tovarășului la congres sau de ce nu pot pleca în occident sau de ce sunt rafturile goale în magazine…?

Era fatal să ceri explicații ,,bravilor conducători”.

Acum însă este cu totul altceva, putem să punem câte întrebări vrem. Putem întreba orice, de la sex la politică, de la marketing la locuri de veci, de la sport la hrana spirituală ș.a.m.d.. Dacă în regimul comunist întrebările erau adresate propriei persoane, acum putem să ne punem întrebări unii altora.

Ce realizare! Ura! Trăiască net-ul, care ne ajută și mai mult în această problemă! Trăiască mas-media! Dar stați puțin, știm cumva să punem întrebări?

Ne-a învățat cineva când, cum, unde, cui să punem întrebări? Stim să spunem în mod civilizat ,,de ce?”la Protecția consumatorului, sau la Administrația financiară, sau la primărie, sau polițistului din cartier, sau la scoală, sau măcar pe stradă către cel care aruncă pe jos biletul de tramvai…?
Toți avem un întreg arsenal de arme cu care putem lansa banala și în același timp extraordinara întrebare ,,de ce?”.

Ne-am câștigat un drept de care trebuie să profităm. Cei care pun întrebări, de cele mai multe ori supără pe cei care trebuie să răspundă și sunt etichetați ca incomozi, dar haideți să fim incomozi(!) .

Cei care pun întrebări au coloană vertebrală, au identitate. Să învățăm să punem întrebările potrivite, la timpul potrivit și persoanei potrivite, deoarece în funcție de asta vor fi și răspunsurile.

Să fim pregătiți pentru a face diferența dintre un răspuns adevărat, unul deștept sau un clișeu.

Să învățăm să alegem din avalanșa de informații, să ignorăm balastul și să alegem ceea ce este important, sau ceea ce ne interesează, deoarece s-ar putea să uităm să mai punem întrebări. Sau nu cumva suntem îndopați cu fel și fel de informații – cu intenție, pentru a ne pierde identitatea, pentru o mai usoară manipulare – un fel de spălare a creierului, tocmai pentru a nu mai pune întrebări?…

Ionut Munteanu :