Navigate / search

Mementum aestimatio (“o revelatie de acum 4 ani”)

Share on Facebook0Share on LinkedIn0Tweet about this on TwitterShare on Google+0

Am o revelatie, chiar am realizat ca lucrurile trebuie apreciate asa cum sunt, adica incepand de la cele mai mici si terminand cu cele mai mari, adevarul este ca daca nu invatam sa apreciem un lucru oricat de mic ar fi el, acesta trece pe langa noi si ramanem descoperiti, neavand lucruri mari pe care se le apreciem.

Da de unde, fie mari, fie mici ele trebuiesc apreciate in momentul in care exista; de aceea ce este intr-adevar de apreciat este totul, pentru ca mai devreme sau mai tarziu vom avea lucruri pe care acum doar ni le dorim si ne gandim ca le-am aprecia si nu o sa le mai apreciem. Singura varianta realizabila este aprecierea lucrurilor in avans.

Atunci cand nu putem aprecia ceea ce avem chiar suntem precum vinovatii intr-o inchisoare, adica precum cei care realizeaza prea tarziu ceea ce au facut si se considera vinovati acceptandu-si soarta si mocnind un sentiment de vinovatie.

Eu acum am realizat ca oricum as face, nu pot avea ceea ce vreau sa am maine si singurul lucru pe care il pot avea si pe care trebuie sa il fac este sa apreciez ceea ce am astazi.

Un cunoscut imi spunea ca orice statut social am avea problemele si realitatile sunt aceleasi. Meteahna este fara doar si poate ca daca nu incercam sa apreciem ceea ce avem s-ar putea sa nu stim niciodata ce am avut, si mai mult s-ar putea sa nu avem niciodata ceea ce vrem.
Da, am realizat ca varianta este ca azi, ori de azi, cum azi este o zi mai importanta decat celelalte sa-mi propun sa apreciez, sa vreau sa apreciez si mai mult; sa apreciez realitatea pe care o am.

Cum? Este intrebarea care intr-adevar isi are un raspuns mai dificil decat credeam, poate este simplu, sau poate este complicat, insa nu vom putea sti fara sa incercam. Ceea ce intr-adevar conteaza este sa trecem si sa invingem acest handicap innascut omenesc de a nu aprecia ceea ce avem.

Dorinta de a avea mai mult nu este o dorinta nebuna, este o realitate, este o incercare naturala de evolutie; acum nu stiu daca din dorinta s-a nascut evolutia sau pur si simplu am evoluat dupa care am realizat evolutia. Ce este insa cert este ca mintea este un mecanism extrem de dificil pentru a fi inteles si mai mult, controleaza nu numai actiunile noastre, dar si sentimentele si trairile noastre.

Acum mocnesc in mine ca si in tine cel ce citeste sentimente pe care oricat as fi ori ai fi de artist in a le descrie nu poti decat sa incerci.

Acum va trebui sa parasesc aceasta etapa a lipsei de apreciere pentru lucrurile pe care le am si sa vreau sa am si totusi sa apreciez ce am deja. E o veselie cand realizezi ca ai ceva pe care sa apreciezi si totusi sa nu apreciezi pentru ca astepti sa ai mai mult pentru a aprecia.

Traim ……….Sa vedem daca putem aprecia

„Scris in parcarea din spatele Mall – Vitan pe 11 iulie 2005”

Share on Facebook0Share on LinkedIn0Tweet about this on TwitterShare on Google+0

Ionut Munteanu

Comments

florin anghel

Salut,
Ionut, cam totii suntem in aceeasi situatie. Ne cautam mereu drumul in viata, cat mai simplu, cat mai hotarat. Acum vedeti dumneavoastra, nu mereu este asa cum ne-am propus. Depinde foarte mult, de anturajul respectiv, daca are persepective pozitive. Multa bafta pe viitor!
Numai bine.