Cineva spunea că unul din marile câștiguri obținut după revoluție este dreptul de a pune întrebări. Cât adevăr! Cei mai tineri dintre voi nici nu vă vine să credeți că este un mare adevăr.
Citeste mai departe »

[Pe Colonelu' l-a inspirat ... un popa, un preot.]

Respect pentru bogati, dar numai atunci cand bogatia vine dupa cateva generatii de munca adevarata, sau chiar dupa un timp scurt, cand apare in urma unor realizari de care beneficiaza o lume intreaga. Citeste mai departe »

Am terminat de militat contra catelusilor, pisicutelor si altor animaloaie care convietuiesc pe strazile din urba in care ne aflam si stand in spatele lui Mamut (Dell-ul meu de 17 « inci ») navigam prietenos pe-al nostru internet local (.ro) si mi-am amintit de ceva frumos. Citeste mai departe »

Nu pot sa tai o pasare, nu merg la vanatoare ca nu sunt in stare sa impusc un vanat, imi este mila cand se taie porcul, nu simt vreo satisfactie cand pestele prins se zbate in mana mea si i se scurge viata, …nu am sange de vanator. Am avut acasa la bunici caini, dar nu le dadeam drumul pe strada ca nu cumva sa muste pe cineva – cainii aceia aveau un stapan, iubitor de animale, dar si de semenii lui. Nu sunt dusmanul animalelor!

Sunt insa dusmanul cainilor fara stapan pe care ii intalnim la tot pasul prin oras, in numar din ce in ce mai mare si care sunt si vor fi un real pericol daca nu luam masurile necesare.

Tot mai multe persoane au fost atacate de cainii fara stapan, inclusiv copii, in unele cazuri cu urmari deosebit de grave. Cu toata publicitatea facuta tot nu se vede nimic. Aceste animale in haita devin foarte periculoase si, atentie, nu sunt niste catelusi ci sunt caini de talie mare. Marcarea, inregistrarea si sterilizarea animalelor nu le schimba acestora instinctele de a ataca, mai ales in haita.

Un caine dus in lesa de stapan trebuie sa aiba si botnita cand se deplaseaza printre oameni, mai ales cei de talie mare, dar acestia nu sunt in lesa, nu au botnite, fac mizerie peste tot si…ataca, in special batrinii si copiii de pe strada.

Vrem sa avem orase adevarate, curate, sigure si frumoase, orase europene in care sa nu ne fie teama ca vom fi atacati de caini atunci cand iesim pe strada.

,,Luptatorilor pentru drepturile animalelor” le recomand sa ia animalele in casele sau in curtile lor, iar cand vor scoate cainii pe strada sa-i tina in lesa, cu botnita, sa aiba la ei maturica sa adune mizeria…si sa vina pe biciclete…Au cainii astia o placere deosebita sa-i atace pe biciclisti…

Pentru monitorizarea cainilor fara stapan – capturare, marcare, sterilizare – construirea si intretinerea adaposturilor, hranirea animalelor, asigurarea personalului etc, se asteapta aproape totul de la primarii, care vor trebui sa cheltuie din bugetul local, buget la care ne-am adus toti aportul.

Pentru tratarea celor muscati se cheltuie din banii alocati spitalelor, bani bugetari, adica tot de la noi si care ar putea fi folositi la alte nevoi medicale care si asa sunt foarte multe.

Addendum iMunteanu (by iMunteanu)
Ce pizda masii, am ajuns sa-mi fie frica sa ies din casa. O sa imi iau pistol si o sa ucid fara mila orice este periculos pentru mine fie el cainele de pe strada sau cainele care nu-i in lesa. Eu sunt om si el e animal si eu sunt azi stapanul planetei mele.

Ma gandeam in dimineata asta cum ar fi daca am face o harta ale mintilor romanesti ai ultimilor 200 de ani, bineinteles ca lipsa de rambdare si reasearch a facut graficul sa aiba o conotatie politica si mult prea putine date, fara a avea aceasta intentie. Citeste mai departe »

Am o revelatie, chiar am realizat ca lucrurile trebuie apreciate asa cum sunt, adica incepand de la cele mai mici si terminand cu cele mai mari, adevarul este ca daca nu invatam sa apreciem un lucru oricat de mic ar fi el, acesta trece pe langa noi si ramanem descoperiti, neavand lucruri mari pe care se le apreciem.

Da de unde, fie mari, fie mici ele trebuiesc apreciate in momentul in care exista; de aceea ce este intr-adevar de apreciat este totul, pentru ca mai devreme sau mai tarziu vom avea lucruri pe care acum doar ni le dorim si ne gandim ca le-am aprecia si nu o sa le mai apreciem. Singura varianta realizabila este aprecierea lucrurilor in avans.

Atunci cand nu putem aprecia ceea ce avem chiar suntem precum vinovatii intr-o inchisoare, adica precum cei care realizeaza prea tarziu ceea ce au facut si se considera vinovati acceptandu-si soarta si mocnind un sentiment de vinovatie.

Eu acum am realizat ca oricum as face, nu pot avea ceea ce vreau sa am maine si singurul lucru pe care il pot avea si pe care trebuie sa il fac este sa apreciez ceea ce am astazi.

Un cunoscut imi spunea ca orice statut social am avea problemele si realitatile sunt aceleasi. Meteahna este fara doar si poate ca daca nu incercam sa apreciem ceea ce avem s-ar putea sa nu stim niciodata ce am avut, si mai mult s-ar putea sa nu avem niciodata ceea ce vrem.
Da, am realizat ca varianta este ca azi, ori de azi, cum azi este o zi mai importanta decat celelalte sa-mi propun sa apreciez, sa vreau sa apreciez si mai mult; sa apreciez realitatea pe care o am.

Cum? Este intrebarea care intr-adevar isi are un raspuns mai dificil decat credeam, poate este simplu, sau poate este complicat, insa nu vom putea sti fara sa incercam. Ceea ce intr-adevar conteaza este sa trecem si sa invingem acest handicap innascut omenesc de a nu aprecia ceea ce avem.

Dorinta de a avea mai mult nu este o dorinta nebuna, este o realitate, este o incercare naturala de evolutie; acum nu stiu daca din dorinta s-a nascut evolutia sau pur si simplu am evoluat dupa care am realizat evolutia. Ce este insa cert este ca mintea este un mecanism extrem de dificil pentru a fi inteles si mai mult, controleaza nu numai actiunile noastre, dar si sentimentele si trairile noastre.

Acum mocnesc in mine ca si in tine cel ce citeste sentimente pe care oricat as fi ori ai fi de artist in a le descrie nu poti decat sa incerci.

Acum va trebui sa parasesc aceasta etapa a lipsei de apreciere pentru lucrurile pe care le am si sa vreau sa am si totusi sa apreciez ce am deja. E o veselie cand realizezi ca ai ceva pe care sa apreciezi si totusi sa nu apreciezi pentru ca astepti sa ai mai mult pentru a aprecia.

Traim ……….Sa vedem daca putem aprecia

„Scris in parcarea din spatele Mall – Vitan pe 11 iulie 2005”

Duminică ne intorceam acasa trei mașini, veneam de la Sirnea, între Rucăr și Bran, pe o ploaie cumplită, care ne-a insoțit până aproape de Voinești, coborând pe la Rucăr-Câmpulung Muscel-Târgoviște…urmând să ne îndreptăm fiecare către casă.

Am vorbit ca la Târgoviște să ne oprim să bem câte o cafea și apoi să plecăm fiecare pe drumul lui. Ne-am oprit la o “unitate de alimentație publică”, sa nu-i spunem restaurant ca l-am aprecia prea mult de lângă Turnul Chindiei și mare ne-a fost mirarea când cei care trebuiau să ne servească nu ne-au servit.

De ce? Pentru că nu ne-am așezat unde voiau ei… Locurile ocupate de noi nu erau rezervate, dar “trebuiau ocupate… la urmă, după ce se ocupau celelalte…(!?)” ,,Așa am primit dispoziție de la patron!”. Am așteptat câteva minute, dar în zadar…nimeni nu ne-a mai băgat în seamă, ne-am ridicat și am plecat…

Am pierdut o cafea? Noi nu, pentru că, după ce-am făcut câteva glume pe seama celor întâmplate, am plecat mai departe.

Patronul a pierdut pentru că nu a știut cum să ne ia banii. Dacă ospătarii au dreptate, înseamnă că patronul nu are habar ce înseamnă comerț, nu știe ce dorește clientul de la el și nu știe cum să se comporte cu acesta. Patronul sau administratorul unui astfel de local ar trebui să urmeze un curs de calificare sau alfabetizare sau orice specializare în “care-i treaba cu ăia”.

La noi se crede că dacă ai bani poți face orice, adevarat, doar ca nu poti face tu cel care are bani orice cu tine. Un local situat lângă Turnul Chindiei, unde vin mai mulți vizitatori străini decât români, ar trebui să aibă niște servicii normale, dacă nu chiar deosebite.

Păcat, mare păcat pentru că uite așa ne facem de rușine.

Bruce Clay inc, pentru unii “who” (eng. cine) pentru altii un tatic (el Bruce) al marketingului centrat pe motoare de cautare si al optimizarii pentru motoare de cautare nascoceste inspirandu-se din psihologie de la un alt “who” (eng. cine) Abraham piramida trebuintelor si nevoilor in SEO.

Nu o sa fac acest articol despre mine insa rezonez cu asocierile dintre elementele din psihologie cu cele ale marketingului online. De aceea, cand cineva intreaba ce legatura are psihologia cu marketingul online si de ce iMunteanu nu preda la o scoala logica si psiho sau de ce nu ne vindeca ranile sufletesti intr-un cabinet si de ce s-a orientat sa ne miste neuronul in marketing online, raspunsul se regaseste si in aceasta frumoasa metafora a celor de la Bruce Clay inc.

Pentru cei care nu stiu ce inseamna SEO, in continuare va ofer informatii legate de acest subiect, intrati pe motorul vostru preferat de cautare si tastati cu incredere “optimizare pentru motoare de cautare” si daca vreti sa ajungeti mai repede click aici

Am avut surpriza sa gasesc rezultatul din imaginea urmatoare. Primul rezultat Google Ads este in maghiara, mesajul este in maghiara, site-ul este in maghiara, domeniul este .ro. Ma intreb, retoric, le-o merge bine campania? Ah, si eu nu stiu maghiara si nici nu am aleasa pe undeva limba maghiara este doar un exemplu de “excelenta” tagetare. Felicitari, chiar voi accesa serviciile tale SEO.

Articolul original il puteti gasi aici “Optimizare pentru motoare de cautare“