Navigate / search

Scrisoare catre sotia mea de peste ocean

Share on Facebook3Share on LinkedIn0Tweet about this on TwitterShare on Google+0

Hai ca iti scriu, ca oricum vad ca somn nu prea am si C sforaie de rupe. Zborul peste Atlantic a fost ok, a durat cam mult, adica 11 ore, dar nu le-am simtit. Au fost cateva turbulente insa eram intr-o stare de somnolenta.

In avion aveai un monitor lcd, dar micut, mai mic decat un iPad, in tetiera scaunului din fata, pe care puteai sa vezi filme, sa asculti muzica, foloseau casti bineinteles. Si am vazut “Piratii din Caraibe”, “Super 8”, “Cars 2” si “Bad Teacher” si astea mi-au luat cam 9 ore si.

Nu am vazut nimic pe geam si ma cam deranjau genunchii. La un moment dat toate obloanele erau inchise si oamenii incercau sa doarma. Printre crapaturile obloanelor se observa un soare puternic stralucind.

Eu am motait putin insa nu am prea putut sa dorm pe bune. La finalul zborului m-am dus la baie. O baie mica mica dar cu de toate, servetele umede, uscate, whatever.

Intre timp am servit masa, ceva cald, omleta ,parca. Dar “shit” mancarea, British Airways ok, insa mancarea, cred ca doar atat pot ei…

Am cunoscut in avion pe colegul din stanga, un englez, cercetator in celule stem, nu i-am luat datele de contact, semana foarte tare cu profesorul ala ticnit din “Return to the Future, dar foarte smecher mi s-a parut. Fusese in Bucuresti. Iar in dreapta un american care imi povestea despre istoria si geografia Americii.

Dupa care am mai primit un sandwich cu maioneza, m-a taiat stomacul si atunci a fost experienta cu baia.

Am ajuns in aeroport unde ne-au cautat si in fund, fusese cu o saptamana in urma nu stiu ce atentat ceva prin America si acum si mai paranoice. Am luat un taxi, si noi ne faceam probleme cate taxiuri trebuie sa luam, well, doar 2 pentru 9 persoane pentru ca erau pregatiti cu taxiuri care aveau pana la 6 locuri. Am vazut si taxiuri americane ca in filme.

Taxiul a intrat pe autostrada care avea 6 benzi pe sens, cam in jumatate de ora si dupa 50 de dolari, pe care i-am impartit cu colegii din masina, a ajuns downtown. Pana atunci case peste tot, si un manunchi de blocuri skyscrapers downtown.

Foarte frumoase strazile si blocurile foarte inalte, adica “really” inalte. Si strazile foarte late, cam 6 benzi si strazile sunt in mare parte cu sens unic. Orasul a fost construit cu automobilul in minte, astept sa vad maine cum e traficul, insa se vede ca e optimizat pentru trafic. Imagineaza-ti ca autostrazile coboara direct in aceste strazi late.

Ziua dupa ce ne-am cazat la hotel m-am intalnit cu J si impreuna cu M, un sarb care s-a mutat in Australia, ne-am dus la o terasa care se numeste Standard, cred ca este destul de renumita. Acolo americanii o faceau pe nemtii, erau imbracati cam cum cred ei ca sunt nemtii si serveau bere, nu am mancat nici acolo, dar am bagat 2 halbe de 500 ml de bere nefiltrata. Cam scump oricum, am platit 8 $ pe o bere, nici m-am calculat cat face in lei.

Apoi ne-am intalnit cu B, D.A. si D.M. si ne-am hotarat sa mergem in alta parte.

Asa ca am luat metroul si ne-am dus intr-un fel de oras studentesc sau ceva. Metroul oribil, eficient dar oribil, mai rau ca la Roma. Interesant ca nu te obliga sa platesti insa toti oamenii platesc, cred ca e ca la noi cu control si cu amenzi. Noi ne-am luat bilete, era 1 $.

Am ajuns la acest loc, un fel de Mamaia, cu magazine, combinat cu un fel de centrul vechi din Bucuresti. Si pana ne-am apucam sa mancam, am inceput sa bem. Si stim cum s-a terminat aceasta poveste. D a venit la acest bar dupa ce noi incepusem deja sa bem, am luat o bere “Bud”, dupa care “votka orange”, cred ca vreo 7, si aia a fost. Cand m-am trezit eram in camera de hotel. Am descoperit ca am si un suvenir, acum, cand vorbim, aproape ca mi-a trecut cucuiul, dar cand ajung acasa mai in colo, spre sfarsitul lunii vreau ea fac un radiografie, “just to be sure”.

A doua zi am avut timp sa simt putin orasul, am realizat ca tot ce imi place la L.A. sunt blocurile si strazile. Poate a fost si Duminica si nu prea am vazut multe insa, e o experienta diferita de orice oras european. Stii cum e? Parca e facut artificial, fiecare lucru e pus exact unde trebuie, nimic nu e inghesuit, e aproape anormal, precum LEGO. Gandeste-te ca e ca un complex rezidential foarte mare in care cineva a planificat cum sa fie totul.

Eu acum vorbesc de centrul orasului, care are vreo 20 de blocuri mari cu 70 de etaje si parcari si cateva strazi. Asa, a doua zi dimineata am mers la Darcy’s si am mancat micul dejun, care nu a fost deloc rau. Am aflat de un aliment de care nu stiam, de raport de doua, sirop de artar, yak; si un fel de cartofi care erau si fierti si prajiti insa dati pe razatoare.

Am dat cam 20 $, am baut 2 Orange juices. Dupa care am fost la farmacie si am mers la eveniment sa ne inscriem si sa vedem daca au ajuns tricourile. “Walking distance” de hotel si de Darcy.

Dupa ce am facut toate astea am lucrat putin dar extrem de eficient cu J si dupa care am plecat sa pregatim localul pentru intalnirea cu partenerii.

Un local frumos cu o gradina interioara, cu un aer oriental. Si au inceput sa vina partenerii, cam 50, cu care am tot vorbit. Era open bar si eu am baut doar suc. Tot restul lumii a inceput sa bea.

A fost foarte ok, dupa care am mers cam in cerc sa gasim un alt local sa mancam, foarte trist, era cam 9 seara. Am gasit in cele din urma unul dar ne-au sunat niste colegi sa mergem la JW Mariott. Hotelul la care sunt cazati toti sefii.

Prea scump. D si cu B au ramas si noi ne-am retras catre un bar mai accesibil unde am mancat o pizza si am baut un ceai.

Servirea este foarte frumoasa ei toata lumea iti zambeste, doar asa la misto, nu sincer, dar se pastreaza un aer pozitiv.

Sa lasi bacsis este obligatoriu pentru ca ei traiesc din bacsis, deci “nu lasi, nu mai vii acolo” pentru ca iti scuipa in mancare. Am lasat…

Hai ca l-a mai lasat sforaitul pe C, poate pot sa adorm.
Te pup si te iubesc.

P.s. deocamdata doar ideea de America e interesanta, nimic altceva.

Share on Facebook3Share on LinkedIn0Tweet about this on TwitterShare on Google+0

Ionut Munteanu